Corul din jurul oricărui lider politic – mulțimea de aplaudaci care-l aprobă, amplifică și cosmetizează orice exces, până când acesta capătă aerul unei norme.
În acest teatru, ștabul, indiferent de culoarea lui politică, nu mai este doar autorul, ci produsul unei energii colective: o nevoie difuză de apartenență în care adevărul devine decor, iar realitatea – recuzită.
Este dramaturgul anonim al deformării.
Istoria nu se repetă, dar are un simț al rimei aproape sadic.
În jurul lui Nicolae Ceaușescu au funcționat aceleași reflexe: aprobarea automată, tăcerea complice, entuziasmul mimat până la osificare.
Citește articolul complet pe Olt Expres
Deschide articolul →