Documentele din arhivele Securității, publicate recent de CNSAS, oferă o imagine clară asupra exodului masiv al românilor în ultimii ani ai regimului comunist. În perioada 1987-1989, peste 47.000 de solicitări pentru emigrare în RFG au fost depuse oficial, iar aproape 36.000 de cereri au fost aprobate. În acest interval, regimul comunist a permis, în mod controlat, plecarea a peste 12.000 de persoane anual, în condițiile în care mulți refuzau să se întoarcă în țară după vizite în vest. La 1 septembrie 1989, existau aproape 89.000 de dosare în curs de soluționare, unele fiind înregistrate încă din 1975.
Potrivit documentelor, metoda cea mai frecventă de evaziune era refuzul de a se întoarce din călătorii sau tranzit, ceea ce a dus la peste 5.500 de persoane care au rămas ilegal în străinătate. În 1988, vârful fugariilor a fost atins, cu peste 2.800 de persoane care au trecut ilegal granița și au ajuns în Germania. Majoritatea celor care au încercat să treacă ilegal erau bărbați, iar jumătate dintre ei aveau între 19 și 30 de ani. Peste 1.500 dintre aceștia erau muncitori calificați. În ciuda eforturilor regimului de a bloca aceste încercări, 484 de persoane au fost prinse și arestate în tentativa de trecere frauduloasă.
Citește și: O femeie din Olt condamnată la închisoare a fost prinsă la Alba Iulia
Aceste documente arată amploarea exodului din ultimii ani ai dictaturii comuniste, când zeci de mii de români și-au riscat viața pentru libertate, traversând Dunărea sau folosind alte metode ilegale. În județul Sibiu, s-au înregistrat cele mai multe solicitări de plecare, fiind unul dintre punctele cheie ale mișcării migratorii din acea perioadă. În prezent, aceste documente contribuie la înțelegerea complexității și gravității fenomenului, care a avut un impact profund asupra societății românești din acea vreme.
Conform Libertatea.ro
Precizare: Toate persoanele menționate în acest articol beneficiază de prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 23 alin. (11) din Constituția României și de art. 4 din Codul de procedură penală, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive.